Mai întâi cuceresc muntele Olimpului, urcă treapta cea degrab ducătoare spre pierzanie a piedestalului, înșfacă medalia prețioasă și laurii de rigoare, murmură imnul național și lăcrimează in direct la tvr.  În Piața Universității frenezie infinită. În țară îi așteaptă un titlu de cetățean de onoare al orașului de provincie, o mână strânsă de primar, o decorație prezidențială, eventual un apartament în centru pentru județele mai cu stare, plus celebritatea care se întinde ca o formulă canceroasă și le ia mințile.

Toți încearcă măcar cu degetul un contract cu Nike, un zâmbet ștrengar pentru Dior, o rotație la 360° imposibil de posibilă pentru Adidas, un gol senzațional pe un card BRD.

Dar fotbalul se face cât ai zice pește. Să bat mingea pe maidan e floare la ureche, până la majorat învăț să dau gol cu capul de la mijlocul terenului. Mă știu cu ambiț mare, așa că la liceu mă înscriu în echipa județului și propun directorului să organizeze mai multe deplasări la București ca să intrăm și noi în rând cu lumea.

Tata, care știe ce pasiuni enorme a născut fotbalul în mine, va fi ușor de convins. Îmi dă bani pentru Facultatea de Sport  și aplic pentru specializarea Relații internaționale și Joc de echipă. Asta o să mă ajute pe viitor când o să-mi iau tălpășița spre cluburile din afară. În 2 ani visez tacticile de fundaș și mijlocaș, iar în al treilea mai zăbovesc un pic pe la bibliotecă să-mi intre în cap și cea de atacant și mă fac expert în lovituri libere. Pentru cornere vorbesc cu seminaristul să-mi trimită lucrarea lui de licență pe mail. La master fac  FIFA și stabilirea așezării tehnice pentru a exersa și activitatea de antrenor.

Pe urmă aplic la International Football Association Board la Oxford iar în UK trag  tare pe strategia “dezbină și cucerește”. La post-doc aplic în Italia că-i plină de fotomodele, după care vin în țară la echipa națională și imi pun pirostriile la insistențele mamei care nu mă vrea plecat de acasă, păcătuind în neștire.

Sunt deja un brand care vinde. Prafuri, glume fără perdea, vizite nocturne pe la dame de moravuri ușoare, divorțuri, presă, scandal, briliante și icre negre. Îi turbez pe ziariști, pe public, dar mai ales pe confrați cu descoperirile cele mai intime ale culiselor. Până la 25 de ani văd lumea  și în orice caz am gata vila de pe Coasta de Azur și propria mea linie de lenjerie pentru bărbați.

Mulțumesc  Beckham – m-ai învățat că viața merită trăită!